Bucovina: Bucovineanca Domnica, tezaur viu

Cacica, SUCEAVA – 

Am pornit la drum să descoperim Bucovina. Eram douăzeci cu toții în microbuz. Eu ocupam primul loc din spatele șoferului. Pe geam admiram peisajele bucovinene. Dealurile erau poleite în culorile toamnei, văile acoperite de păduri, iar casele ne înfățișau porțile tradiționale bine păstrate. Stâlpii din fața gospodăriilor găzduiau zeci de cuiburi de cocostârci, dealurile erau încărcate de căpițele de fân, iar  turmele de oi se pierdeau în zare. Pe drum erau multe căruțe tradiționale trase de cai.

M-au impresionat foarte mult caii din Bucovina, împodobiți cu canafuri (elemente ornamentale, constând dintr-un mănunchi de fire de culoare roșie legate sau împletite). Ciprian, ghidul nostru, ne povestea că cei mai buni dintre ei sunt folosiţi în pădure, pentru a trage brazii şi molizii până la primul drum de acces, de unde sunt încărcaţi în căruţe sau camioane.

1

În viteză încercam să fac poze peisajelor bucovinene, îmi făceam notițe și eram atent la specificul zonei. Ghidul ne povestea că foarte mulți tineri din Bucovina sunt plecați peste hotare, iar unii chiar se reântorc pentru a-și deschide o mică afacere acasă. Pe geam am surprins și momente speciale. În apropiere de orașul Solca un tânăr taia cu secera de unul singur un câmp de porumb și paradoxal în spatele lui strălucea o motocicletă de ultimă generație. În satul Vicovu de Jos două femei își spălau covoarele într-un râu, un tablou cu totul excepțional. Aceste momente m-au impresionat și m-am grăbit să le notez în carnețelul de călătorie.

26

În timp ce mergeam, la ieșirea din satul Pârțeștii de Sus, am traversat un pod și am intrat în satul Cacica. În acel moment microbuzul nostru s-a stricat și un nor de fum alb ne-a învăluit. Ne-am speriat și am ieșit cu toții afară din mașină. Așteptând înlocuirea mijlocului de transport ne-am sprijinit de gardul unei localnice.

7

Femeia a ieșit în grădina din fața casei să vadă ce se întâmplă. A început să ne vorbească, să spună glume și poezii, să râdă în hohote și să se fotografieze cu noi. Bătrâna ne-a cucerit pe loc. S-a dus repede în casă ca mai apoi să revină cu un coș plin cu mere roșii.

8

De la Nistru pân la Prut, trei ibovnice am avut / O româncă și-o țigancă, și-o fată basarabeancă / Românca îmi dădea mâncare, țiganca-mi dădea parale, / Basarabeanca cea frumoasă, mă chema la ea în casă.

10

Domnica Ungureanu (a lui Constantin) este numele ei și ne-a spus că a împlinit 79 de ani pe 25 octombrie. Locuiește singură de aproximativ zece ani. Are două fete și un băiat așezați cu toții la casele lor. A studiat doar patru clase și toată viața a lucrat  în grădina casei. S-a măritat la 19 ani și ne-a mărturisit că a fost fericită alături de soțul ei.

11

Domnica lui Constantin ne-a spus că frumoasa ei casă a fost construită în urmă cu treizeci de ani. Locuința trebuia să-i aparțină fiului, dar acesta a divorțat între timp și nu și-a mai dorit casa părintească. Toată din lemn de brad și ornamentată cu motive geometrice, casa Domnicăi reprezintă arhitectura țărănească a comunității.

13

În fața casei avea o grădină mică unde se vedeau tufe de căpșuni acoperite cu pământ și un rând de crizanteme uscate. Grădina cea mare se afla în spate mărginită de o pădure. Bătrâna ne mai povestea că e tare supărată pe un vecin care îi alungă căprioarele rătăcite. Acestea veneau lângă grădina Domnicăi, iar ea era foarte bucuroasă.

16

Ne-a invitat înăuntru. M-a impresionat banca verde de pe prispa înaltă a casei. Camerele erau curate. Perdelele erau foarte frumoase, iar colecția de iconițe reprezenta toată bogăția bătrânei. Mobilierul era și el vechi, iar ușile erau vopsite în alb. Înăuntru era cald, iar focul din sobă se mai auzea un pic. Am întrebat-o când a avut ultima dată casa atât de plină, iar Domnica nu și-a putut stăpâni emoțiile. Cu toții am îmbrățișat-o și am făcut o poză de familie. I-am promis că îi vom trimite poza prin poștă ca să se bucure și ea.

1514

O femeie ca bunica Domnica, mai rar întâlnești. Are un suflet minunat și ne-a învățat foarte multe lucruri pe noi toți. I-am urat să fie sănătoasă și liniștită. Bunica Domnica din satul Cacica este o comoară, o bucovineancă adevărată.

18

Între timp microbuzul a venit și ne-am întors în Gura Humorului. Am ajuns la Hotelul Best Wastern Bucovina unde eram cazați. După ce ne-am tras sufletul puțin am plecat pentru cină la restaurantul complexului turistic Casa Elena din Voroneț. Ne-au întâmpinat cu multă căldură gazdele. Locația era una de vis, iar proprietarul ne povestea că pe aici au trecut toți președinții României. Casa Elena este situată la 1 km de zona de schi Gura Humorului și la 2 km de parcul de divertisment Ariniș și Mănăstirea Voroneț.

21

Am petrecut o seară de neuitat la o masă cu preparate tradiționale și băuturi alese. Muzica și dansurile din Bucovina și Moldova ne-au însoțit toată seara. La un moment ne-am prins și noi în joc. Bucovinenii au rămas plăcut impresionați de dansurile noastre basarabene.

22

Text&Foto:  Mircea Mitrofan

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s