Camping în Telavi

“Nimic nu poate fi mai ciudat şi mai minunat ca această zonă fantastică. Ce nu se aseamănă cu nici un loc din câte am văzut până acum. În… nici o altă regiune muntoasă pe unde am umblat n-am văzut ceva care să poată fi comparat cu aceste peisaje superbe” – Robert Curzon, un călător englez, 1849

Ni se face pielea de găină în răcoarea primelor ore ale dimineaţii. Soarele n-a răsărit încă.

Nu suntem singuri: peste 40 de tineri într-un furnicar de corturi. Unii dintre ei n-au somn la ora 4 dimineaţa. Frânţi de oboseală, ieşim cu ochii mici din corturi şi ne salutăm în şoaptă. Nu vrem să deranjăm muntele şi pădurea.

Îmi iau în grabă papucii şi pornesc de unul singur. Las în urmă furnicarul de corturi şi mă pregătesc să surprind pe peliculă spledoarea munţilor Caucaz scăldaţi în aburi.

Brusc apare în faţa mea o juncă rătăcită care mă priveşte ţintă. Cu ochii bulbucaţi, stă nemişcată, atentă, gata să treacă la acţiune. Vrea să se apropie, dar îi simt teama. Îi fac cu mâna prieteneşte, iar distanţa dintre noi dispare puţin câte puţin. Ţinându-mi repiraţia, ridic aparatul, îl reglez şi fac o poză. Acum respir din nou; ziua de-abia începe în regiunea Telavi din Georgia.

2

Suntem în Telavi, un oraş important al Georgiei, bogat în monumente istorice, arhitectuarale şi naturale, păstrate secole la rând până în prezent. Printre frontierele oraşului se numără lanţul munţilor Caucaz şi valea Alazani

Telavi este capitala provinciei Kakheti şi poartă un renume mondial datorită vinăriilor din regiune, a castelelor, muzeelor, templelor antice şi tradiţiilor. Se spune că oraşul a fost fondat în anul 1801, dar istoria sa este mult mai veche. Potrivit unor istorici, numele oraşului vine de la rădăcinile copacilor de ulmi vechi de secole care au fost găsite (în georgiană “Tela” înseamnă copaci).

Alături de prietenii mei ne bucurăm de razele strălucitoare ale soarelui de dimineaţă şi inspirăm adânc aerul rece de munte. Începe să se audă păsările, dar şi zgomotul puternic al unui călăreţ. Liniştea dispare, iar mulţimea se adună să discute cine şi ce au visat astă noapte. Să povestească impresiile cei care au dormit pentru prima într-un cort şi să facă haz de cei care au avut parte de surprize pe la ora 2 noaptea 🙂

La amiază cutreierăm împrejurimile. Admirăm bogata vegetaţie din zonă, speciile de plante, arborii şi păsările. În apropiere de camping, un râuleţ îşi duce domol apele la vale.

Seara ne adunăm în jurul focului de tabără care are o flacără de aproape doi metri. Obrajii se încing şi ei. Dragostea noastră pentru camping se extinde spre o altă dragoste, cea pentru gătit. Aici simţim o emoţie aparte… ne uităm cum împrăştie mirosul friptura de pe grătar. Unul câte unul înghite în sec. De s-ar coace mai repede! Toţi suntem veseli, dar şi foarte atenţi în acelaşi timp la ispita arzândă.  Povestim tot felul de nimicuri.

Am mâncat binişor. Mai târziu cuiva îi vine ideea unui joc. Nu prea am înţeles jocul, dar tot ce mai ţin minte este faptul că erau două echipe care alergau orbeşte una după alta 🙂

Deşi suntem obosiţi, nu ne ducem la culcare ca să putem admira ceva ce noi, orăşenii, vedem atât de rar: bolta cerească de catifea neagră, plină de stele strălucitoare.

M-am bucurat din plin de ceea ce pentru puţin timp am simţit că ne aparţinea: munţii, aerul de munte şi pădurea.

6 7

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s