De vorbă cu Nea’ Ilie, izolat în Munții Cernei

Nea’ Ilie Țucur, poreclit de localnici Uncheașul, s-a născut în creierii lanțului muntos din Banat. Acolo s-a bucurat de copilărie, și-a întemeiat o familie, iar acum își duce bătrânețele de unul singur în cătunul Scărișoara din munții Cernei. Toată viața a locuit pe munte și a înfruntat cu greu iernile năprasnice de-a lungul anilor.

Noi, turiștii, am ajuns cu greu la Nea’ Ilie. Am urcat poteci înguste și periculoase, ne-au condus la destinație doar săgețile înscripționate cu roșu pe copaci și piatră, ne-am tras sufletul pe băncuțele din lemn frumos amenajate, am meditat la plăcuțele cu rugăciuni de pe traseu și am admirat paradisul din jurul munților. Ne-am pornit un grup de vreo 17 persoane, dar la destinație am ajuns 11. Pe traseu au renunțat câțiva din cauza dificultăților de pe munte.

Cum am ajuns la Nea’ Ilie?

Am plecat cu mașina din Băile Herculane spre Cerna Sat și la kilomentrul 16 de stațiune am oprit la o stație veche din lemn. Șoferul ne-a lăsat și a plecat înapoi la Herculane. Noi am coborât pe o petecă îngustă și am ajuns la un pod din lemn. Am traversat râul Cerna și ne-am continut drumul pe munte în șir indian.

DSCF4632DSCF4616DSCF4076

În jur admiram stâncile, văile, pădurile și florile. După jumătate de oră am ajuns la niște scări de lemn lipite de o stâncă. Am aflat mai târziu că aceste scări au fost așezate de sătenii din cătunul Scărișoara prin anii ’70 pentru a le ușura drumul către casă. În total sunt 4 scări din lemn, cu trepte înguste, bine proptite în peretele unei stânci.

DSCF4093DSCF4103DSCF4104DSCF4100

După ce am urcat scările cu mari emoții și frică în același timp, ne-au ieșit în cale două bovine. Neobișnuiți cu străinii, ne-au ignorat. Ne-am continuat urcușul pe coama dealurilor și am ajuns la prima casă de pe munte.

DSCF4083DSCF459113006506_865241026919487_2974217157453719723_nDSCF4131

Gospodar în vârful munților

O potaie mică a început să latre când a văzut că ne apropiem de casă. Între două căpițe de fân, înalte de 2-3 metri, am zărit un cireș înflorit. Am înaintat spre casă să vedem dacă găsim pe cineva. Afară era un bătrân cu căciula pe frunte și însoțit de un dulău și o cățelușă.

Nea’ Ilie stătea rezemat de acoperișul casei. Mi-au atras atenția opincile sale și antena parabolică de pe vârful casei.

– Ce vârstă aveți Nea’ Ilie?

– 65 de ani, s-au cam dus anii…

– Mulți înainte!

Vorbea rar și cu dificultate. Cu mâinile sprijinite de un ciomag, Nea’ Ilie a început să ne răspundă la întrebări. Uneori își ținea pumnul în bărbie. Ne spunea că nu prea are voie să muncească pentru că este bolnav. Pe munte nu există niciun doctor, iar dacă te dore ceva, numai Dumnezeu știe dacă îți va trece. Soția lui este încă în putere și cultivă porumb, cartofi, roșii…În gospodărie cresc animale și păsări.

Casa are propria instalaţie de produs curent electric, folosind apa. S-ar mai uita la televizor, dar de ceva timp s-a stricat antena parabolică.

DSCF4572DSCF4324DSCF4333DSCF4341DSCF4385DSCF4413DSCF4418DSCF4388DSCF4407DSCF4412DSCF4387DSCF4420

Vecini la câțiva kilometri

În cătunul Scărișoara sunt aproximativ 4-5 familii. Ca să mergi în vizită la un vecin trebuie să parcurgi câțiva kilometri. Nea’ Ilie ne povestea că îl vizitează mai des turiștii decât vecinii. Toată viața a stat pe munte, a crescut izolat de civilizație și a socializat cu familia și cu natura.

Ne povestea că iernile sunt grele pe munte, de parcă ar veni sfârșitul lumii. Iar vara, turiștii îi pășesc pragul casei aproape în fiecare zi.

DSCF4439

La biserică

Casa lui Nea’ Ilie se află în apropiere de biserică și cimitir. „Preotul este originar de la Caransebeș. Are casă și pământ pe munte. Îi place să muncească”, ne povestea Nea’ Ilie.

Biserica era foarte frumoasă. Crucile din cimitir m-au făcut să cred că din aceste catune a mai rămas puțin, cei mai mulți “localnici” erau aici.

Am ieșit din curtea bisericii. În fața noastră peisajele frumoase nu conteneau să ne surprindă. Mergeam parcă atrași de niște magneți pe potecile ce ne duceau spre locuri unele mai frumoase ca altele.

DSCF4444DSCF4352DSCF4565DSCF4358DSCF4355DSCF4373DSCF4369DSCF4445DSCF4365

Școala de pe munte

„Un cătun uitat de vreme nu și de oameni” era scris pe un afiș lipit pe geamul școlii din cătunul Ineleț.

La școala din Ineleț mai sunt astăzi doar 4 copii, care străbat drumuri și poteci de munte pentru a desluși tainele cititului și scrisului. Nici vorbă de calculatoare sau wi-fi, așa cum se întâmplă în multe alte școli din România. Doar cărți și dorința învățătoarei de a îi face oameni.

DSCF4458DSCF4463DSCF4471DSCF4466DSCF4468

Text&Foto: Mircea Mitrofan

p.s. În curând revin cu alte povești din Munții Cernei.

Am ajuns în Munții Cernei cu ajutorul Asociației ProTurism Herculane. Mulțumesc Asociației ProTurism Herculane, Hotelului Afrodita Resort & Spa din Băile Herculane, Bacolux Hotels, Europa Travel.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s