Călător în Munții Cernei

Munții Cernei  reprezintă o zonă perfectă pentru plimbări și drumeții, dar cea mai spectaculoasă excursie este fără îndoială spre satele de deasupra norilor. La urcarea munților, priveliștea se schimbă minut cu minut datorită contrastului spectaculos dintre văi și vârfuri.

DSCF4566

O asemenea frumusețe naturală a munților Cernei merită văzută. Acești munți sunt un fundal ideal pentru o plimbare maiestuoasă. Eu mi-am dus visul la bun sfârșit urmând unul din cele mai interesante trasee. Dar până să înceapă aventura vă propun o scurtă prezentare despre munții pe care i-am explorat:

Munții Cernei sunt o grupă muntoasă a Munților Retezat-Godeanu aparținând de lanțul muntos al Carpaților Meridionali. Aceștia sunt mărginiți la Sud-Est de Valea Cernei, la Vest de Depresiunea Caransebeș-Mehadia, la Nord de Valea Râului Rece, la Nord-Est de Valea Olanului, unul din afluenții importanți ai Cernei, respectiv Vârful Olanul Mare de unde încep Munții Godeanu, iar la Est de Valea Cernei și Munții Mehedinți. Cel mai înalt pisc este Vârful Dobrii, având 1.928 m.

DSCF4295

În această aventură prin munții Cernei am descoperit pentru prima dată o mare varietate de peisaje: multe văi, peșteri, stânci, vârfuri de munți și cătune izolate. Îmi doream demult timp o asemenea experiență.

DSCF4342

Cum ajungem în Munții Cernei?

În primul rând am călătorit cu autobuzul Europa Travel de la București până la Băile Herculane. Am mers pe următorul traseul (vezi mai jos Harta 1): București – Pitești – Craiova – Drobeta-Turnu Severin – Baile Herculane.

1 traseu

După ce ne-am cazat la Hotelul Afrodita**** Resort&Spa din Băile Herculane, călătoria noastră a continuat pe următorul traseu (vezi mai jos Harta 2): Băile Herculane – valea Cernei DN67D km16 – Podeț Ineleț – scările de lemn – cătunul Ineleț.

map 7

Ne-am întâlnit cu toții în fața hotelului pe la ora 10:30. Am urcat 6 persoane în mașină (un fotograf, trei jurnaliști și trei ghizi de turism). Peisajele de pe traseu ne-au lăsat cu gura căscată. Mergeam paralel cu râul Cerna. Semnalul telefonului o lua razna. Încet, încet evadam din civilizație. Șoferul, originar din Băile Herculane, ne-a lăsat la kilometrul 16, acolo era începutul traseului pe munte. La destinație am ajuns în 20-30 de minute.

DSCF4053 - Copy

Pe cărări de munte

Ne-am adunat cu toții lângă o stație veche din lemn. În spatele stației se auzea gălăgia râului Cerna. Ne-am echipat corespunzător și am pornit spre înălțimi în șir indian pe un drum îngust. Am trecut câte unul peste râul Cerna pe un pod din lanțuri care se legăna.

Am visat multă vreme la o plimbare prin sălbăticie. Unii erau mai emoționați ca alții pentru că nimeni nu mai fuseseră pe aici.  Aveam atâta energie și dorință să văd locuri necunoscute. Cei care aveau aparate de fotografiat fie rămâneau în urmă, fie ne-o luau înainte ca să imortalizeze cele mai frumoase peisaje. Și eu le-am tăiat calea unora de mai multe ori. E adevărat că de multe ori poteca era numai a mea.

12974328_865208696922720_604736392990885085_n

La distanțe nu foarte mari ne așteptau băncuțele din lemn, frumos amenajate. Acolo ne trăgeam sufletul după multe ore de mers pe jos. Căldura a fost un chin. Dar mersul pe jos nu a fost plictisitor. Aerul părea o greutate pe care trebuia să o port pe umeri. Colegii mei nu aveau rucsaci încărcați (eu aveam doar aparatul de fotografiat), dar oboseala își spunea cuvântul.

Cu cât avansam mai mult, cu atât ajungeam pe culmile mai înalte, urcând deasupra copacilor. Era de-a dreptul entuziasmant să mergi pe acele văi vaste, păzite de blocuri mari de stâncă și să te întrebi retoric: Ce țară frumoasă avem!

DSCF4096

După ce am trecut de poalele munților, am ajuns la celebrele scări din munții Cernei. Aceste scări au fost așezate de sătenii din cătunul Scărișoara prin anii ’70 pentru a le ușura drumul către casă.

În total sunt 4 scări din lemn, cu trepte înguste, bine proptite în peretele unei stânci. După ce am urcat scările cu mari emoții și frică în același timp, ne-au ieșit în cale două bovine și doi cai. I-am lăsat în urmă și ne-am continuat traseul, urmărind pietrele cu săgețile roșii.

Câteodată avansam cu ochii în pământ, privind iarba tânără și mustoasă, florile și trunchiurile copacilor, șopârlele și gândacii. Încălțămintea îmi aluneca pe iarbă și eram foarte atent să nu o iau la vale.

Pe traseu se întâmpla ca în fața mea să apară un tânăr pasionat de fotografie, Cristi, vânătorul de clipe hoinare. Purta pe cap o bandană colorată cu frunze de marijuana.

13043617_865196610257262_6548979993861883250_n

Drumul șerpuit a continuat spre vârfuri. Am ajuns la poarta munților. Era deschisă!

Popasul de neuitat. Troița

Peisajul continua să ne atraga atenția. Am ajuns la o troiță. Acolo era o masă cu două scaune. Ne-am așezat să ne odihnim. Cu toții eram fericiți că suntem singuri în munți. De la înălțime totul părea mic. La orizont admiram culmea Munților Cernei cu vârfurile Vlașcu Mic și Vlașcu Mare. Departe de noi am zărit căteva case ascunse printre copaci. Aveau și câteva căpițe de fân. 

Locul acesta era perfect pentru odihna binemeritată. A urmat un deal dificil de urcat. În vârful dealului ni s-a deschis un peisaj spectaculos: un cireș solitar, două căpâțe de fân, o biserică roșie, un cimitir în spatele acesteia și o casă cu o antenă parabolică. Afară era un bătrân în opinci care se sprijinea de un toiag. Ajunseserăm în cătunul Scărișoara, aflat într-o superbă poiană cu vedere pe Coama Mehedinților, Valea Cernei și a Vlascului Mare. Citiți impresiile din cătunul Scărișoara AICI.

DSCF4314

Gazda din cătunul Ineleț

Pe drum ne-am întâlnit cu Nea’ Avrămică Cionca, un locuitor al muntelui. L-am urmat până am ajuns în cătunul Ineleț, situat la altitudinea de peste 1700. Prima clădire pe care am zărit-o a fost școala din Ineleț (despre școală citiți aici). La doi pași de școală era și casa lui Avrămică Cionca.

DSCF4446

Era o casă mai înstărită și nu doar prin mărimea casei și a antenei parabolice ci a acareturilor de pe lângă ea. Grajduri, stupi de albine, căpițe multe cu fân, animale și păsări, o fântână și o livadă cu 40 de cireși. Era o familie de oameni gospodari. Când noi am ajuns, cele două femei din gospodărie se pregăteau să pună în pământ o căldare de cartofi încolțiți. 

Nea’ Avrămică ne-a invitat în curte și ne-a adunat grămăjoară la o masă. Un motan ne inspecta cu mare atenție la mică distanță. Femeile nu prea au vorbit cu noi, în schimb, proprietarul turuia și ne povestea tot felul de momente haioase. Ne-a spus că era consilier la primărie și că mai merge prin străinătate la tot felul de evenimente.

Alături era bucătăria. Una dintre femei pregătea ceva gustos. Mirosul din bucătărie ne umplea nările. Ispita culinară devenea irezistibilă. Ca să ne mai dezmorțim mușchii de la atâta mers, nea’ Avrămică ne-a adus mai întâi o tărie.

„Poftă bună!” în vârf de munte

Șase dintre noi ne-am așezat la masă. Până să trecem la o tărie ne-am potolit setea cu apă de izvor. A urmat: mămăligă aburindă, brânză, ouă prăjite și țuică. Acesta era meniul zilei pe munte.

12985464_865252673584989_1995163172904893949_n

Rupeam din mămăligă ca frații. Băieții au luat câte un păhărel. În acel moment mi se părea că savurasem cea mai gustoasă mâncare din viața mea. După pauza de masă a continuat pauza de vorbă. La final, fiecare a lăsat cât a putut pe masă în semn de mulțumire pentru ospitalitate și ospățul generos. George, colegul nostru, ne-a umplut sticlele cu apă rece pentru drum.

La plecare femeile se pregăteau să pună cartofii în pământ. Am făcut o poză de grup cu gazda noastră și am părăsit gospodăria omului. Am trecut cu toții pe lângă livada de cireși a lui Avrămică Cionca și ne gândeam că trebuie să revenim…

943789_865253303584926_2824206758480193849_n

Coborârea și alte năzbâtii

Drumul de întoarcere, spre poalele munților, era perfect pentru o călătorie în briza înviorătoare a vântului. Mai mult alergam pe traseu. Alunecam din cauza ierbii și la un moment dat am căzut de mi-am colorat tricoul în verde. Soarele se retrăgea, iar văile se umbriseră.

DSCF4613

Coborârea a fost simplă și rapidă. Când am ajuns la șosea ne-am așezat că să ne odihnim preț de câteva minute. Ulterior am luat-o pe jos spre Băile Herculane. Pe șosea mergeam unul după altul și povesteam tot felul de întâmplări haioase. La grupul nostru s-a alăturat și doi dulăi frumoși care ne-au urmat până ne-a venit în întâmpinare mașina de la Băile Herculane. Cei doi câini, insistenți cu noi ca să le dăm ceva de mâncare, ne făceau probleme pe traseu…O colegă o luase la fugă…:D

Mă bucur că am avut parte de această experiență unică în munții Cernei. A fost cea mai interesantă experiență din ultimii ani.

In conclusion: #LoveTheCerneiMountains

Mulțumesc ghizilor de turism George Vasiliu și Răzvan Bineață!

Această excursie de neuitat prin Munții Cernei mi-a fost oferită de către Asociația ProTurism Herculane. Mulțumesc Asociației ProTurism Herculane,Hotelului Afrodita Resort & Spa din Băile Herculane,Bacolux Hotels, Europa Travel. În perioada 15-17 aprilie am participat la Conferința Naționale “Băile Herculane, mai mult decât apă – Oportunități și Provocări în cursa stațiunilor balneare”, organizată la Afrodita Resort & Spa din Băile Herculane.

Galerie foto:

Această prezentare necesită JavaScript.

Text&Foto: Mircea Mitrofan

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s