O călătorie de vis în Maramureș

Io-s ficior de moroșan / Io-s ficior de moroșan / Șed în codru câte-un an / Șed în codru câte-un an / Și la mândra câte-o lună / Că-s ficior de mamă bună.

În acest weekend am vizitat pentru prima dată zona Maramureșului. Am stat de vorbă cu oamenii locului, m-am plimbat cu Mocănița pe Valea Vaserului, am râs de bancurile adunate în Cimitirul Vesel de la Săpânța, m-am întristat profund la Memorialul Durerii din Sighet, am vizitat cele mai frumoase mănăstiri din lume, am urcat cu telecabina în munții Rodnei și am alergat prin ploaie până la Cascada Cailor.

20160513_124446

Despre Maramureș pot să spun că înseamnă oameni îmbrăcați în port popular, mănăstiri înscrise în patrimoniul UNESCO, peisaje cu munți și văi, mai înseamnă tradiții păstrate cu sfințenie, multă simplitate, dragoste pentru frumos, ospitalitate, cântec și voie bună și sate de poveste. Am petrecut doar 4 zile în Maramureș, dar să știți că îți trebuie cel puțin o lună ca să descoperi aceaste locuri extraordinare.

Maramureșul este un județ format din teritorii ale regiunilor istorice Maramureș, Ardeal și Crișana, situat în nord-vestul României. Din punct de vedere al culturii tradiționale, actualul județ este alcătuit din patru zone (etno-folcorice) distincte: Țara Chioarului,  Țara Lăpușului, Țara Maramureșului și Țara Codrului, la care se adaugă Zona Metropolitană Baia Mare.

20160513_173822

Maramureşul vechi este bogat în folclor, cum este pământul lui bogat în izvoare: unde pui piciorul, musteşte. Dar mai ales de mare preţ sunt şi aici tot oamenii. Natura şi istoria i-au deprins să fie muncitori şi harnici. Oamenii din Maramureș sunt frumoși la chip și la suflet. Cel mai mult mi-e drag graiul vechi maramureșean care îți încântă auzul. Am remarcat cupluri de bătrâni care se țineau de mână pe stradă, semn că jurământul „Să vă iubiți până la adânci bătrâneți” este un adevăr.

DSCF7789

Am văzut că poartă cizme, de pildă, încălţăminte grea, asta înseamnă că ştiu să meargă pe pământ. Costumul, care m-a impresionat, este o reflecţie a interiorului sufletesc. Duminica, toți maramureșenii merg la biserică îmbrăcați în portul tradițional. Femeile își poartă fusta până la ceșcuță (lungimea fustei este până la scobitura genunchiului). Femeile poartă zilnic câte o fustă neagră cu flori, vestă neagră de catifea. Bărbații poartă obligatoriu pălărie. Îmbrăcămintea de zi cu zi păstrează din influența portului popular tradițional.

Oamenii sunt muncitori. Majoritatea se ocupă cu artizanatul, prelucrarea lemnului, creșterea animalelor și cu agricultura. Pe pământurile din Maramureș vei observa numai terenuri cu cartofi, ceapă, usturoi și salată. Atât. Dealurile sunt împodobite cu căpițe cu fân puse la uscat pentru animale. În fiecare gospodărie vei vedea o mulțime de lemne tăiate și așezate lângă casă, semn că aici iernile sunt geroase.

DSCF7775

Casele maramureșenilor sunt căptușite cu șindrilă. Lemnul este principala materie primă în construcția caselor. Doar fundamentul este făcut din piatră de râu. Gospodăriile sunt bine îngrijite, mușcatele înflorite împodobesc curțile oamenilor, iar copacul cu oale îți fură privirea și te întrebi oare ce semnificație are?

DSCF7771

Ei bine, copacul cu oale este specific Maramureşului. În multe sate maramureșene poți vedea și în prezent în curțile oamenilor un copac în care sunt puse toate oalele familiei, de diferite culori, numărul acestora fiind mai mare, cu cât familia este mai înstărită. Se spune că, dacă în vârful copacului este o oală de culoare roşie, atunci înseamnă că la familia respectivă este o fată de măritat.

20160513_171120

Porţile maramureşene cântă pentru sufletul privitorilor cu note scoase în relief cu dalta şi briceagul de oameni care iubesc podoaba ca viaţa însăşi. Câte porţi maramureşene, atâtea monumente de artă populară, spunea un călător, pe bună dreptate. Muzee ale satului, adevărate expoziţii de sculptură în lemn. Da, toate astea-s Maramureşul!

20160513_172503

Pe străzile satelor din Maramureș vei întâlni mulți cai ce poartă canafuri (element ornamental, constând dintr-un mănunchi de fire legate sau împletite de culoare roșie), stâlpii sunt sprijinul familiilor de berze, iar scaunele de la poartă țin de urât unui bătrân sau unei bătrâne. Străzile prin satele din Maramureș sunt înguste, iar drumurile principale sunt pietruite.

Cum am ajuns în Maramureș?

Drumul a fost lung și au fost nelipsite peripețiile. La destinație am fost întâmpinați de gazdele îmbrăcate în port popular maramureșean. Ne-au oferit câte un pahar de horincă și colăcei calzi (rândunici). Apoi a început să glăsuiască cetera…

12ec

Am plecat din București spre Maramureș pe  următorul traseu: București – Pitești – Râmnicu Vâlcea – Sibiu – Alba Iulia – Turda – Cluj-Napoca – Dej – Beclean – Năsăud – Coșbuc – Dealu Ștefăniței – Săcel – Bogdan Vodă – Șieu – Poienile Izei.

traseu Maramures

Am parcus 600 de kilometri în 8-9 ore până în comuna Poienile Izei, județul Maramureș. În drum spre Maramureș, ghidul ne-a povestit despre obiectivele turistice din fiecare oraș. Am făcut un popas la Sibiu. Am ascultat muzică și am râs zgomotos la bancurile spuse de ghidul nostru.

20160515_095923

La întoarcere am mers pe următorul traseu: Poienile Izei – Dealu Ștefăniței –  Coșbuc – Năsăud – Reghin – Târgu Mureș – Sighișoara – Brașov – Sinaia – Ploiești – București. Am ajuns în București (la Izvor) la ora 10:20.

harta 2

Unde ne-am cazat?

La pensiunea „La Domnița” din comuna Poienile Izei. Acolo am stat 3 nopți și 4 zile. Domnița Ilieș a fost gazda perfectă și ne-a oferit o ședere memorabilă. Fiind o cântăreață și o dansatoare talentată, Domnița ne-a oferit spectacole autentice în fiecare seară. Ne-am simțit foarte bine. Am dansat, am savurat bucatele tradiționale și am simțit din plin viața maramureșenilor. Domnița a fost o gazdă foarte primitoare și ne-a îmbrăcat pe toți în haine tradiționale.

20160513_190015

Pensiunea este o construcție modernă, ce respectă stilul tradițional al Maramureșului, situată într-una din zonele deosebit de frumoase din comuna Poienile Izei.

DSCF7693

Panorama deosebită asupra dealurilor acoperite cu pășuni și păduri este completată de sunetele specifice unui sat: cântecul cocoșilor, ritmul potcoavelor cailor de la căruțele ce trec pe uliță, mugetul îndepărtat al vitelor, behăitul oilor sau, duminica dimineață, clopotele bisericii ce cheamă credincioșii la slujbă.

Lipsa altor construcții în partea din spate a pensiunii, până în vârful dealului, permite ochilor să se delecteze cu peisaje frumoase. Vă îndemn să vă luați o vacanță în Poienile Izei, la pensiunea „La Domnița”!

DSCF7675

Pensiunea dispune de 36 locuri de cazare și 13 camere. La Domnița vă oferă următoarele dotări: curte cu loc de parcare, pajiște de cca. 1, 5 ha; posibilități de campare pe pajiște, cu acces la instalațiile sanitare din casă, încălzire centrală, mașină de spălat la dispoziția turiștilor, fermă proprie (vaci, cai, porci, oi, pasari), sală de mese într-un corp separat, iar animalele de companie sunt acceptate numai în curte.

20160513_191041

La masă cu un pahar de horincă

“Nevasta mea tot îmi spune să beau lapte dimineața/ Păi dac-ar mânca vaca prune, aș bea toata viața”
“Și o lună, ș-înc-o lună, ș-înc-un an aș dormi, mi-aș face pat lângă cazan/ și când e să mă trezesc, cu țuica să ma cinstesc că așa mă-nveselesc” (Nicu Paleru și Alberto de la Ploiești)

20160513_195546

La masă am început cu o apă de gură (un pahar de horincă) că așa-i tradiția în zonă. Apoi ne-am delectat din bucatele tradiționale. Doamna Ilieș ne-a pus pe masă, cu multă amabilitate, diverse feluri de mâncare, preparate pe bază de produse din gospodăria proprie, deosebit de gustoase. Despre mâncare nu prea mai știu să vorbesc așa că vă las să înghițiți în sec:

collage.jpg1collage.jpg2collage.jpg3

Să cânte cetera…

În prima seară am făcut o horă în curtea pensiunii. Cu mic și mare ne-am bucurat de folclorul maramureșean. Gazda ne cânta la ceteră. Sângele  începuse să clocotească în vene de la paharul cu horincă. Pașii de dans se înmulțeau, iar obrajii și palmele se înroșiseră. Ne integrasem perfect.

DSCF7336

În a doua seară ne-am îmbrăcat în portul tradițional. Am vizitat o casă veche ce păstrează tradițiile zonei. Cântecele și dansurile nu conteneau. Ardeam de la atâta bucurie. Ce e frumos nu durează mult, așa că a venit ploaia și ne-a gonit la pensiune. Dar imaginea care mi-a rămas în minte și acum: femei și bărbați îmbrăcați în port popular alergând prin ploaie. Ce poate fi mai frumos?!

DSCF7334

În a treia seară ne-au cântat Ionița și Petre Giurgi din comuna Poienile Izei. Io-s fecior de mărășan, Așa beau oamenii buni, Hai țurai și țura sunt doar câteva din piesele care ne-au făcut să ne simțim extraordinar.

DSCF7668

Această călătorie mi-a fost oferită de agenția Scorilo Turism. Mulțumesc dlui Costin-Ion Corboianu pentru această călătorie de neuitat!

logo scorilo

P.S.  În curând revin cu un alt articol despre zona Maramureșului.

Text&Foto: Mircea Mitrofan

Anunțuri

2 gânduri despre “O călătorie de vis în Maramureș

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s