Schitul Berca

Berca, jud. BUZĂU – 

Astăzi vă invit într-o scurtă drumeție la Schitul Berca, situat la câteva sute de metri de localitatea Berca, județul Buzău. Am ajuns aici cu agenția Scorilo Travel Vacanțe

Eram pe ultima uliță din localitatea Berca și ne îndreptam spre cel mai înalt deal din zonă. Soarele se retrăgea după munți, iar noi ne continuam traseul în șir indian. Am trecut pe lângă un cimitir, iar de departe se zărea printre copaci cele trei turle ale bisericii ortodoxe din Berca. Mergeam la pas spre necunoscut pentru că nu știam mai nimic despre ce urma să vizităm. Ghidul era în fața grupului, iar eu rămăsesem în urmă ca să surprind peisajele cu aparatul de fotografiat. Soarele își încheia misiunea acestei zile.

IMG_5325

În scurt timp am ajuns în vârful dealului. Acolo sus, erau 5 litere uriașe de culoare roșie și un tricolor în bătaia vântului. Era scrisă denumirea localității pe cel mai înalt deal din regiune: BERCA, o inscripție asemănătoare cu cea de pe dealul Tâmpa din Brașov. Aici am pierdut vremea câteva minute admirând panorama acestei comune traversate de râul Buzău. Pe potecă mi-a atras atenția un arbust doldora cu pomușoare de culoare roșie. Era vorba despre un păducel foarte frumos, luminat de ultimele raze ale soarelui. Nu m-am putut abține și am luat un pumn de boabe cu gust dulce-amărui.

IMG_5328

Toată lumea dispăruse, iar eu mă aflam în fața unei porți deschise. Întreaga zonă era înconjurată de un zid solid construit din cărămidă. Se putea observa cu ochiul liber că zidul suferise de-a lungul vremurilor mai multe stricăciuni, dar încă părea destul de puternic ca să mai facă față unei noi provocări. Am urmat o alee ce trecea pe lângă câteva morminte și am ajuns în curtea interioară a unui frumos lăcaș. Prima ispită care mi-a ieșit în cale era un gutui cu crengile încărcate, gata, gata să se rupă. Am luat o gutuie în mână, fără s-o rup, și am mirosit-o. Pot să spun că mirosul ăla nu se compară cu nicio aromă din lume.

IMG_5353

M-am îndepărat de acel gutui cu o strângere de inimă. Îi povesteam unei turiste că de ce mă ispitește această biserică în propria-i curte? Pofta dispăruse în scurt timp pentru că zărisem o deschizătură impresionantă în zid. Am reușit să intru și să fac o fotografie bisericii prin acea deschizătură. Acea imagine m-a costat o întindere de mușchi la picior. Durerea era insuportabilă, dar mi-a trecut imediat. Ajunsesem lângă turiști și le studiam fețele evlavioase. Câteva tinere cu lumânări în mână așteptau la rând ca să le aprindă pentru cei vii și morți. Femeile mai în vârstă își trăgeau sufletul pe bordura unei grădini cu trandafiri înfloriți.

IMG_5361

Încercam să descopăr cele mai pitorești locuri din jurul bisericii și să suprind momentele cu aparatul de fotografiat. După zidul bisericii auzisem câteva voci puternice. Erau trei fete care se luau la întrecere să surpindă cel mai frumos apus. Eu însă le-am luat-o înainte cu o imagine de poveste. Găsisem în iarbă un melc uriaș și l-am fixat pe un gard ruginit. Am fotografiat momentul cu apusul în spate. Artistic, nu-i așa?

IMG_5427

În curtea bisericii erau mulți pomi fructiferi: meri, nuci, piersici, peri și gutui. În mica livadă cu meri era o masă cu două scaune de lemn. În apropiere de livadă am zărit un coteț și m-am apropiat. La 30 de metri de mine era o călugăriță cu mătura în mână și cu o privire întrebătoare: Oare ce caută tânărul ăla lângă cotețul găinilor? Am cotit-o repejor fără să deranjez prea mult și m-am apropiat de clopotniță. Soarele lumina în culori suprinzătoare, iar biserica își schimba nuanțele: de la portocaliu intens la un roșu pâlpâitor. Mi-au plăcut foarte mult și trandafirii din jurul bisericii: galbeni, albi, roșii, potocalii. Lângă o alee de trandafiri am remarcat câteva pietre mari cu forme bizare. Erau amenajate în așa fel încât semănau cu un ritual. Sunt convins că aveau o poveste de spus.

IMG_5371

Am intrat in biserică. Toată gălăgia din exterior amuțise. Mi-am făcut timid semnul crucii și m-am așezat pe o bancă lipită de zidul bisericii. Era un aer rece, dar plăcut. Simțeam o liniște deplină ce îmi umplea sufletul. Mă uitam cu atenție la picturile vechi de pe pereți și încercam să-mi imaginez ce imagini ar putea fi în spatele bucăților lipsă. Am stat așa aproximativ o oră cu ochii închiși și auzeam în ecouri glasul ghidului care povestea afară istoria și arhitectura lăcașului. Liniștea mi-a fost tulburată de o turistă care s-a așezat lângă mine. A intrat în vorbă fiind extrem de entuziasmată de acest loc.

IMG_5432

Am ieșit din biserică schimbat. O liniște profundă îmi intrase în corp. La întoarcere am luat-o pe un alt traseu, pe o uliță în pantă. Eram lângă Monica, o turistă care mi-a devenit prietenă în scurt timp. Mergeam cu ea în spatele grupului și ne povesteam impresiile despre lăcaș. Am ajuns la un pod peste un pârâu și am observat pe mal doi căței. În pârâu era un alt cățel negru, probabil căzuse, de la o înălțime de doi metri. N-am mai stat mult pe gânduri și am sărit în ajutorul lui. Am scos cățelul din pârâu și l-am pus pe mal alături de ceilalți. În iarbă erau alți doi. I-am dus la javra cea bătrână care lătra întruna, fiind legată într-o curte. Mă murdărisem la picioare de noroi, dar eram atât de fericit că salvasem cinci căței.

Galerie foto:

IMG_5310IMG_5327IMG_5356IMG_5359IMG_5365IMG_5362IMG_5376IMG_5358IMG_5379IMG_5377IMG_5387IMG_5405IMG_5431IMG_5385IMG_5403IMG_5402IMG_5413IMG_5396IMG_5394IMG_5334IMG_5404IMG_5406IMG_5418

Text&Foto: Mircea Mitrofan

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.