Prin Munții Ceahlău până la Vârful Toaca

județul Neamț – 

Astăzi vom face o drumeție de o zi prin Munții Ceahlău până în Vârful Toaca (1904 metri), al doilea ca mărime din Masivul Ceahlău, după vârful Ocolașul Mare (1907 metri).

Aproximativ 20 de persoane am plecat din stațiunea Durău să cucerim vârfurile masivului Ceahlău. Fiecare a plătit câte 6 lei pentru a intra în Parcul Național Ceahlău, apoi am pornit  monom la drum. Afară era o zi extrem de plăcută, cu mult soare. Înainte să intrăm pe potecă am fost speriați de o veveriță care a dispărut într-o fracțiune de secundă. Eram cu toții foarte atenți la sălbăticia zonei: arbori de dimensiuni impresionante, rădăcini de copaci cu forme bizare, plante și flori văzute în premieră, formațiuni stâncoase și vârfuri de munte care îți taie respirația. Mergeam încet pe potecă și aveam privirea fixă pe indicatorul de pe arbori, vopsit în alb și roșu (două linii albe și una roșie pe mijloc). Efortul depus pe potecă era prea mare pentru cei care urcau pentru prima dată în Ceahlău. La un moment dat au renunțat câteva femei și s-au întors singure în stațiune.

1

Popasurile erau dese pentru că erau multe persoane care nu aveau o condiție fizică corespunzătoare. Ne ajutam unii pe alții în zonele greu accesibile și ne povesteam întâmplări din viața noastră de zi cu zi. Poteca devenea dificilă în zonele acoperite cu rădăcini sau cu pietre. Am traversat câteva râuri de munte de o frumusețea amețitoare. Râurile din Masivul Ceahlău sunt ecosisteme pentru o mare diversitate de specii: pești (boișteanul, zglăvoaca, lipanul sau păstrăvul de râu), păsări (mierla de apă și codobatura de munte) și mamifere (vidra). Se mai spune că Munții Carpați sunt denumiți și Castelul de Apă al României. Pe traseu veți vedea câteva panouri informative privind fauna și flora din Munții Ceahlău.

2

Primul popas l-am făcut în apropiere de un drum asfaltat cu o vedere panoramică spre Vârful Toaca. Ne aflam în apropiere de cabanele Șoimul și Corbul. În această poiană erau câteva panouri informative și simboluri pentru a proteja pădurea: „Gândește-te! Tăierea fără drept a pădurii se pedespește!” sau „Aprinderea fodului este interzisă!”. Eram cu toții destul de bine îmbrăcați, iar pe traseu ne înfierbântaserăm. Fiecare avea în rucsac câte o sticlă sau două cu apă, fructe sau sandvișuri. În pădure era răcoare, mult aer curat și un parfum irezistibil de flori. La popas am băut un gât de apă cât să-mi clătesc gura și am pornit mai departe. Îmi plăcea să fiu aproape de ghid, să-i ascult povețele și să învăț cât mai multe lucruri despre traseele montane. Eram foarte fericit că aveam în jurul meu oameni cu mai multă experiență de viață, prietenoși foarte sensibili, îndrăgostiți de natură și mereu pregătiți să sară în ajutor ori de câte ori erai în dificultate.

4

Aveam deja roșeață în orbaji, iar picioarele încet, încet se obșinuiau cu traseul. Nu eram obosit, dar simțeam cum îmi clocotește sângele prin vene. Pe potecă erau o mulțime de flori colorate, ferigi și arbuști pe care îi vedeam în premieră. Trebuie să vă spun că în zonele cele mai dificile de parcurs sunt amenajate câteva balustrade de lemn care te ajută să înaintezi mult mai ușor. M-a impresionat faptul că în anumite locuri existau țăruși care aveau coduri QR. Cu ajutorul unei aplicații de pe telefon scanai codul QR și aflai detalii despre traseele din Ceahlău, despre principalele resurse de floră și faună, peisaje și puncte de interes turistic. Pe traseu ne-am tras sufletul fie pe copacii doborâți de furtuni, fie pe câteva bănci de lemn frumos amenjate.

3

Ne-am continuat drumeția în sălbăticie, printre arbori înalți și viguroși. Auzeam păsările cântând sau foșnete la mică distanță de potecă. Făceam glume precum că ne urmărește ursul și că la un moment dat o să ni se arate în cale. Cu aparatul de fotografiat imortalizam peisajele, turiștii din fața mea și florile crescute printre pietre. În scurt timp am ajuns la Cabana Fântânele, situată la o altitudine de 1220 de metri. La cabană am fost întâmpinați de un lătrat zgomotos și ne-am apropiat cu mare atenție fără să deranjăm patrupedul, un câine bătrân cu pete albe și negre. Zona era deosebită, cu multe bănci de lemn și cu vederi panoramice spre vârfurile masivului Ceahlău. Peisajele sunt de-a dreptul incredibile, nu vă pot descrie ce am văzut acolo. Ne aflam deasupra brazilor și eram impresionați de văile adânci populate de sate și cătune. De aici se putea vedea în toată splendoarea frumusețea Vârfului Toaca, dar și alte vârfuri cu forme bizare. La cabană ne-am tras sufletul vreo jumătate de oră. Unii își făceau fotografii, alții se odihneau în voie. În curtea cabanei am descoperit câteva smocuri de mentă sălbatică și nu m-am putut abține fără să rup o frunză și să o miros. La cabană există posibilitate de cazare, să cumperi băuturi și sunt amenajate toalete pentru turiști. Cel mai mult mi-a plăcut o bancă cu vedere spre Vârful Toaca. Aici aș vrea să mă trezesc în fiecare dimineață și să-mi beau cafeaua.

5

Am plecat de la Cabana Fântânele când un cuplu abia ajunseseră în zonă. I-am lăsat să se bucure în liniște de frumusețea din jur. Am urmat un indicat ruginit care ne anunța că până la Cabana Dochia avem de mers vreo două ore. În continuare căscam gura la flori și le fotografiam: splinuța, măcrișul iepurelui, păpădie, mierea ursului, margarete, piciorul cocoșului de munte, plămănărica, pâlcuri de ferigi, trifoi, etc. Printre conifere (brazi și molizi) veți descoperi o varietate foarte mare de specii de arbori și arbuști: socul de munte, fagul, plopul tremurător, paltinul de munte, mesteacănul, zmeurul, salcia căprească și scorușul. Vorbeam cu Andreea și Elena, două fete îndrăgostite de munte, despre diversitatea floristică din masivul Ceahlău și despre formele spectaculoase de relief. Pe potecă rupeam din când în când frunze proaspete de trifoi și le mestecam. Aveau un gust plăcut, dulce-acrișor.

6

Înaintam cu dificultate prin pădure, iar încălțămintea ne aluneca pe alocuri.  Eram într-o zonă cu foarte mult pietriș, numită Conglomeratele de Ceahlău. În acest areal erau foarte mulți arbori la pământ, zdrobiți de vremea rea. În scurt timp ajunsesem lângă un panou care ne informa despre compoziția geologică a munților Ceahlău. Conglomeratele de Ceahlău sunt niște roci formate prin cimentarea  naturală a așa-numiților galeți – roci rotunjite cu dimensiuni între 2 și 20 centimetri. Între aceste roci rotunjite apar și blocuri masive de calcar și gresii, roci formate prin cimentarea naturală a nisipurilor. Trebuie să vă mai spun faptul că multe dintre stâncile Ceahlăului poartă un nume sau au în spate o legendă a cărei origine s-a pierdut în timp.

7

Am ajuns la Curmătura La Morminte, o zonă situată la altitudinea de 1470 de metri. Aici este amenajat un cimitir pentru cei care și-au pierdut viața pe munte. Ne-am așezat pe o buturugă, dar ne uitam cu mare atenție în jur. Unii chiar se îngrămădiseră. Ne speriase foarte tare un indicator care ne avertiza că în această poiană sunt vipere: Atenție, vipere! Nu păsăriți cărarea! Pentru urgențe apelați 112. Am stat aici doar câteva minute, apoi ne-am continuat traseul. Eram atent să descopăr alte flori și să le fotografiez. Descoperisem la un moment dat câteva specii de ciuperci de o culoare maronie. Am ajuns într-un punct de belvedere. M-am așezat cu Elena pe un copac doborât și admiram superba panoramă…

8

Oboseala își spunea cuvântul, iar greutatea rucsacului se simțea și mai tare. Marea majoritate nu era pregătită pentru această drumeție, mulți nu erau echipați corespunzător, iar poteca devenea un test de rezistență. Până aici am golit o sticlă cu apă și am mâncat câteva mere. Ne aflam într-o zonă cu mai puțină vegetație. Erau doar conifere de mici dimensiuni și un covor spectaculos cu gențiene (monument al naturii) și anemone alpine. Ajunseserăm la Căciula Dorobanțului, o stâncă uriașă situată la altitudinea de 1600 metri. Peisajele sunt de o frumusețe de nedescris. În această zonă alpină ai toate vârfurile montane la picioare, iar în zare vei vedea valuri de munți cu diferite nuanțe de albastru. Îți recomand să mergi pe cărare până la Căciula Dorobanțului și să îți faci câteva fotografii. Atenție pe unde calci pentru că în jurul stâncii este un hău care te ia cu fiori. Simți cum crește adrenalina, iar inima îți bate cu putere.

9

De data asta ajungem foarte repede într-o zonă mult mai ofertantă în peisaje. N-aș exagera dacă aș spune că mă aflu pe acoperișul României. Vedem o mulțime de munți și văi adânci. Satele sunt niște puncte, iar drumurile abia dacă se văd. În depărtare se vede lacul „Izvorul Muntelui”, numit și Lacul Bicaz. Ne aflăm în Cununa Zimbrului, o formațiune stâncoasă care atrage privirile tuturor. Simt puterea vântului, dar și o doză mare de libertate. Încerc să-mi întind mâinile în aer și să îmi imaginez cum e să zbori. Mă culc pe un perete de stâncă și ascult povestea locului spusă tare de ghid: Dragoș Vodă umbla prin Țara Moldovei ca să caute locuri bune de vânătoare, să cunoască plaiurile și oamenii. Pe traseu au dat peste o turmă de zimbri. Speriați de vederea oamenilor, zimbrii au fugit care-ncotro. Doar pe unul a reușit să-l lovească cu o săgeată și au prins a-l urmări până la Piciorul Șchiop, pe un jgheab care de atunci s-a numit Jgheabul lui Vodă. Ieșind la lumină, zimbrul porni pe sub Toaca și Panaghia, spre curmătură. Sleit de putere, urmărit îndeaproape de vânători, zimbrul se lasă în vale printr colții stâncoși de sub Piatra Lată. Animalul își dă duhul, prăbușindu-se în această cunună de stânci, numită de atunci „Cununa Zimbrului”.

10

Din acest loc am plecat cu o mulțime de fotografii. Ne continuăm aventura pe munte pe un platou plin de merișor, un arbust cu fructe roșii, asemănător afinului. La un moment dat dăm peste o zonă amenajată cu bănci, vopsite în verde. Poteca continuă printre jnepeniș, o jungă de arbuși coniferi greu accesibilă. În fața noastră se ridică Panaghia, o stâncă uriașă situată pe vârful „tocit” al Toacei, la altitudinea de 1776 de metri. Legenda spune că „Panaghia era o fată din satul Răpciuni, ce crescuse pe lângă Palatul  al Cnejilor, fiind unda dintre fetele de casă ale Mariei CantacuzinoDar stăpâna sa își vede soțul ucis de către Duca-Voda, iar ginerele, fiul lui Brâncoveanu, își pierde capul pe butucul de la Edikule. Ieșită din umbra întunecată a Palatului Cnejilor, fata străluci în razele Soarelui. Feciorii din sate nu mai căutau alte fete la hora de duminică. Lăsau coasa, lăsau securea și joagarul și se strângeau în jurul fetei. Sfatul obștii, oamenii cei buni și bătrâni, asistau neputincioși la nebunia fiilor lor. Au mers la vataman și i-au cerut să-i scape de farmecele Panaghiei spre a avea liniște în sat. Urcă pe Toaca gândind a-și afla liniștea în hăurile de dedesubt. Când, deodata, printre neguri, se ivi Soarele… Panaghia îl văzu și rămase vrajită. Soarele se opri să o privească pe frumoasa din vârful de stâncă. Și ceasuri întregi pierdu din drumul său spre asfințit. A doua zi, Panaghia urcă din nou pe vârf, pe Toaca. Iar Soarele prelungi la nesfârșit șederea sa deasupra Ceahlaului. Dar Noaptea ridică la Dumnezeu rugă împotriva Soarelui ce-i răpea din intuneric. Dumnezeu decise pedepsirea Soarelui îndragostit… Ceahlaul fu înveșmântat în neguri negre și grele, iar Panaghia își aștepta în zadar iubitul să spargă cu razele cețurile cenușii. Vru sa coboare în sat, unde văzu lumina… Dar la poalele Toacei simți cum picioarele îi prind rădăcini, cum sânul, brațele și umerii luaseră încremenirea pietrei. Doar ochii se ridicară spre Soare. Inima-i îndurerată n-a încetat să bată. Iar Soarele și astăzi poposește mai mult deasupra Ceahlaului și îmbracă în mantie de raze stralucitoarea Panaghie, astăzi cea mai frumoasă stâncă a muntelui.

12

Suntem foarte aproape de Vârful Toaca, dar până atunci luăm un scurt popas la baza vârfului, o zonă aflată la altitudinea de 1784 de metri. Aici sunt foarte multe grupuri de turiști, dar și familii cu copii. Auzi vorbindu-se în grai moldovenesc, dar și în engleză. Pe acest platou sunt trei construcții, două din piatră și una de lemn. Zona este împânzită cu un covor de anemone alpine. În apropiere se construiește o nouă scară până în Vârful Toaca. Este o prostie acea scară și arată îngrozitor din punct de vedere al peisajului. Adevărata experiență pe munte este să urci pe potecă până în vârf, nu să urci scările. O turistă tocmai coborâse pe acele scări și ne-a spus că e mult mai dificil să urci acele scări și obosești mult mai repede. Din cei aproximativ 20 de persoane din grupul nostru, doar șase am urcat până-n vârf.

13

Am ajuns primul pe Vârful Toaca, aflat la altitudine de 1904 de metri. Mai jos se află stația meteorologică Ceahlău Toaca, situată la 1897 de metri. Pe vârf erau un grup de tineri care stăteau întinși la soare. O fată împărțea grupului o tabletă de ciocolată amăruie. Mai rămăsese o singură bucată de ciocolată, iar tânăra s-a apropiat de mine și mi-a oferit-o zâmbind. Eram atât de impresionat de gest încât aveam o bucurie interioară de nedescris. Cucerisem vârful Toaca și eram răsplătit cu bucățică de ciocolată. Tinerii vorbeau despre documentarele jurnalistului britanic Charlie Ottley despre frumusețile autentice ale României. M-am așezat pe o bucată de stâncă și le așteptam pe fete să ajungă în vârf. Admiram peisajele și parcă pluteam…. Vântul bătea cu putere, iar soarele ardea și mai tare.

14

Pe munte am învățat o lecție foarte importantă, și anume faptul că oamenii se salută cu toate că nu se cunosc. Muntele leagă oamenii și dezvoltă prietenii de durată. Fiecare avem grijă unii de alții, trăim momentele frumoase împreună și ne ajutăm în situațiile dificile. Îmi aduc aminte de Elena, o prietenă îndrăgostită de munte, care nu mai dorea să urce până la Vârful Toaca. Avea probleme la un genunchi și nu dorea să-l forțeze. Am încurajat-o să urce și a reușit. Am coborât de pe Vârful Toaca cu o bucurie imensă. Am ajuns la baza Vârfului Toaca, acolo unde ne aștepta grupul. Ne-am continuat traseul printre jnepeniș, îndepărtându-ne încet, încet de Vârful Toaca. Ajungem la Scăldătoarea Vulturilor, o stâncă foarte frumoasă cu o poveste de dragoste dintre un tânăr ardelean și fata unui cneaz.

15

Suntem într-o zonă subalpină. Poteca este destul de îngustă și mergem monom. Înaintăm printre jnepeniș, pe alocuri dezorientați de soarele arzător. Uneori avem momente de rătăcire și îi așteptăm pe ceilalți din urma noastră să ne spună dacă suntem pe calea cea dreaptă. Vârful Toaca se află la mare distanță. La un moment dat descopăr un panou informativ cu privire la vegetația și fauna zonei. Aflu că la această altitudine crește în condiții vitrege tufele de jneapăn sau ienupăr, afin și merișor. Din loc în loc, monotonia pajiștilor subalpine de păiuș este întreruptă de petele de culoare galbenă a florilor de sclipeți de munte, de culoarea albă a florilor de argințică sau de culoare mov a florilor de cupă (gențiene). În zonele stâncoase este prezentă floarea de colț, o specie rară considerată monument al naturii în Carpați. Din păcate n-am văzut niciuna în această drumeție. Fauna este reprezentantă de capra neagră, acvila de munte, corbul și fluturașul de stâncă.

16

În față ne apare un indicator care ne anunță că ne aflăm pe Vârful Lespezi, situat la altitudinea de 1805 de metri. De aici se deschide în faţă o panoramă deosebită spre lacul Bicaz. În sens opus se vede o cabană și o biserică. Este vorba despre Schitul Dochia sau Mănăstirea Ceahlău, aflat la o altitudine de 1750 de metri. Această mănăstire de călugări a fost construită în perioada anilor 1992 – 1993 și poartă hramurile „Schimbarea la Față” și „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”. Mănăstirea a fost sfințită de Patriarhul Daniel la 28 august 1993. La cinci minute de mers de la Schitul Dochia se află Cabana Dochia, aflată la altitudinea de 1750 de metri, între vîrfurile Lespezi (1805 metri) şi Bîtca Gheodon (1845 metri). Cabana a fost construită în anul 1913, fiind prima cabană turistică construită în Carpaţii Răsăriteni. Prețul unei nopți de cazare începe de la 40 lei / persoană.

17

Nu mi-a plăcut deloc această cabană. Dacă aș avea puterea aș demola această cabană pentru că nu onorează peisajul zonei. Din punctul meu de vedere, cabana este un kitsch, construită fără să se țină cont de specificul zonei. Aș spune că este mai mult o casă de vacanță sau o vilă la munte, construită să aducă un mare flux de turiști, să aducă mari încasări și unii să se îmbogățească. La cabană erau foarte mulți turiști, iar zona arăta ca după război. În jurul cabanei erau stăteau vraiște o grămadă de materiale de construcție, iar aspectul cabanei era destul de dezolant. Pentru că nu aveam unde să stăm am hotărât să mergem să luăm masa pe iarbă. Acolo am avut parte de cel mai savuros ospăț pe care l-am avut vreodată: slană, ceapă, brânză, șuncă, pâine proaspătă, biscuiți, fructe și bere. Nu vă recomand să treceți pe la această cabană. Mai bine faceți popasul la Mănăstirea Ceahlău.

18

Înainte de a pleca de la Cabana Dochia mi-am scos cămașa tradițională din rucsac și mi-am făcut câteva fotografii. Eram sătui și mergeam pe potecă unul după altul. În apropiere de Cabana Dochia a fost amenajat anul trecut un heliport, realizat la cota 1780 metri de Salvamont Neamț. Primul elicopter care a inaugurat heliportul din platoul Ceahlăului a fost un elicopter Puma al forțelor aeriene din Ministerul Apărării Naționale. Ne-am continuat traseul pe lângă o zonă protejată și împânzită cu afini. Andreea, ghidul nostru, ne povestea că în perioada când afinele sunt coapte, urșii dau năvală în aceste locuri. Poteca trece printr-o zonă umedă și traversăm pe alocuri cu dificultate. Uneori ne aluneca picioarele datorită pământului moale. Trecem pe lângă o troiță și ajungem în scurt timp la Stănilă și Piatra Lăcrimată, un relief stâncos de dimensiuni uriașe.

20

Ajungem la o răscruce. Acolo avem două indicatoare: Spre Bicaz (4 ore) și Spre Cascada Duruitoare (3 ore). Grăbim pasul pentru că trebuie să ajungem până apune soarele în stațiunea Durău. Mergem spre Cascada Duruitoarea, iar traseul la coborâre este mult mai dificil decât la urcare. Mergem prin pădure pe o potecă foarte îngustă. La coborâre avem de urmat un alt marcaj: o cruce de culoare roșie aplicată pe arbori. Suntem într-o zonă umedă pentru că majoritatea pietrelor sunt acoperite cu mușchi verzi. După o jumătate de oră de mers ajungem într-o poiană amenajată cu bănci, vopsite în verde. Ne aflăm în Polița cu Ariniș, o zonă aflată la altitudinea de 1622 de metri.

21

Întotdeauna mi-au plăcut pâlcurile de ferigi. Sunt niște plante atât de elegante și ies în evidență cu ușurință din multitudinea de plante. Pe Ceahlău, ferigile sunt la ele acasă, cresc în zonele cu multă umezeală și oferă un peisaj fabulos în unele poienițe. Ne deplasăm cu viteză, lăsând în urmă de tot unii colegi. Nu avem răbdare să ajungem la cascada Duruitoarea. Încă ne mai țin picioarele, dar nu pentru mult timp. Soarele scade în intensitate, iar umbra pune stăpânire pe potecă. În zonele umbroase simțim frigul.  Ajungem la Polița Scăiușului, o poiană aflată la altitudinea 1421 de metri. Ghidul ne spune să avem răbdare și să încetinim pasul. Împreună cu Elena suntem în fruntea grupului. Băgăm viteză pentru că vrem să vedem primii cum arată cascada Duruitoarea.

22

Ne iese în cale un pârâu. Traversăm pe un pod din scânduri. Pierdem vremea câteva minute și fotografiem peisajele. Coborârea devine solicitantă, iar unele locuri sunt greu de parcurs. Ni se promite că după Cascada Duruitoarea, poteca este floare la ureche. După câteva minute ajungem la Cascada Duruitoarea, aflată la o altitudine de 1247 de metri. Ne fură peisajul și uităm de dificultățile de pe traseu. Această cascadă este cu adevărat o bijuterie a Munților Ceahlău. Mă ambiționez să urc un perete stâncos ca să fiu în apropiere de cascadă. Ajung la baza cascadei, iar emoțiile mă copleșesc. Cascada Duruitoarea măsoară aproape 25 de metri: pragul sperior are 20 de metri, iar pragul inferior are aproximativ 5 metri. Denumirea cascadei vine de la zgomotul puternic și continuu pe care îl face atunci când are multă apă.

24

Plec de la Cascada Duruitoarea cu multe amintiri și fotografii frumoase. Pe traseu ni se alături și alte grupuri de turiști. Marea majoritate sunt moldoveni. Facem mai multe popasuri pentru că unele persoane din grupul nostru nu mai fac față traseului. Urmăm marcajul Cruce roșie și ne uităm în urma noastră din când în când. Ne despărțim de grup și preferăm să mergem mult mai repede. Mai avem aproximativ două ore de mers până în stațiunea Durău. Nu mai avem apă și nici mâncare. Ne este foame. Mă sună ghidul Andreea la un moment dat să ne întrebe dacă suntem bine. Încercăm să păstrăm ritmul și să facem popasuri de scurtă durată. Ajungem în Poiana Viezuri, o zonă situată la o altitudine de 1195 de metri. Avem mai puțin de o oră de mers până în stațiunea Durău. Coborâm printr-o pădure deasă și mai facem un ultim popas la o bancă de lemn. La ora 18:20 ajungem în stațiunea Durău (800 de metri) și mergem direct la Taverna Ceahlău ca să mâncăm pe săturate. Poftă bună!

19

Traseul drumeției dus-întors:

Stațiunea Durău – Cabana Fântânele – Conglomeratele de Ceahlău – Curmătura La Morminte – Căciula Dorobanțului – Cununa Zimbrului – Stânca Panaghia – Stația meteorologică Ceahlău Toaca – Vârful Toaca (1904 metri) – Scăldătoarea Vulturilor – Vârful Lespezi – Cabana Dochia – Schitul Dochia (Mănăstirea Ceahlău) – Stănilă și Piatra Lăcrimată – Polița cu Ariniș – Polița Scăiușului – Cascada Duruitoarea – Poiana Viezuri – stațiunea Durău.

Traseu_Ceahlau_map

Program și taxe de acces în Parcul Național Ceahlău:

Program zilnic: 07: 30 – 17:30.

Adulți – 6 lei; Elevi, studenți, pensionari (în baza legitimațiilor) – 3 lei.

Taxa este valabilă pentru toate traseele din Parcul Național Ceahlău, pe toată durata sejurului.

Mulțumesc agenției de turism Scorilo Travel Vacanțe pentru această drumeție frumoasă!

Galerie foto:

012345678910111212a1314161717a18202424a2526272828a2929a3030a32333535a363939a4145474849506061626364656768697071727374757677787980818587888990919293949596979899100101102103105106107107a108108a109110113114115116117117a118118a119119a120120a121126127128129130131132134135135a136137140140a141142143144145146148150151152152a153154155156157158159160161162163164165166167168169170171172173174175176178179180181182183184185187187a188189190191192193194196197197a199200201202203204205206207208209210211

Text&Foto: Mircea Mitrofan

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.