Cu prietenii pe Poteca Regală din Munții Bucegi: de la Castelul Peleș până la Cabana „Stâna Regală” și înapoi – descrierea întregului traseu

Sinaia, județul PRAHOVA – 

Vă invit să mergem într-o drumeție prin Munții Bucegi, pe Poteca regală din Sinaia. Acest traseu a fost amenajat imediat după inaugurarea Castelului Peleș din 1883, iar printre primii excursioniști se numără Regele Carol I, împăratul Franz Joseph, Regele Alexandru al Serbiei, Prințul Ferdinand, Prințesa Maria și mult mai târziu fiind parcurs de Regele Mihai. 

Am plecat din București la ora 7:00 dimineața cu un grup de peste 40 de turiști. Toți abia așteptau să evadeze din aglomerația orașului și să ajungă cât mai repede pe cărări de munte. Fiecare era dornic să facă mișcare, să viziteze cât mai multe locuri și să aibă parte de o experiență de neuitat. În autocar erau de toate vârstele, unii mai veseli așezați în spate, alții erau atenți la informațiile ghidului transmise la microfon. Era și o a treia categorie, cei somnoroși care nu aveau parte de liniște. Gașca din spatele autocarului se înfierbântaseră de la atâtea povești, dar și de la paharul cu pălincă. Pe Valea Prahovei am ajuns pe la ora 9:30, aglomerată ca de obicei cu mașini bară la bară. N-am stat foarte mult timp în trafic și aproximativ pe la ora 10:15 am intrat în stațiunea Sinaia din județul Prahova.

IMG_1060

Autocarul ne-a lăsat în fața Gării regale din Sinaia. Înainte de a pleca la drum, toată lumea s-a echipat corespunzător, cu rucsacul în spate, parazăpezi în picioare, bețe de trekking în mâini, căciuli peste urechi și cu aparate de fotografiat spânzurate de gât. Am urcat scările din fața Gării Regale, trecând pe lângă frumoasele vile cocoțate pe dealuri. În scurt timp am ajuns la Cazinoul din Sinaia, situat pe bulevardul Carol I. Ghidul ne povestea că frumosul cazinou a fost construit la inițiativa Regelui Carol I în perioada anilor 1911 – 1912. După ce am făcut câteva fotografii am plecat să vedem și alte atracții turistice din Sinaia. Am făcut un scurt popas lângă Cimitirul Eroilor, amenajat în memoria ostașilor români căzuți în luptele din Primul Război Mondial. Ulterior am trecut pe lângă Fântâna din Piatră, construită în anul 1880, apoi am urcat o alee îngustă până la Mănăstirea Sinaia, construită în perioada anilor 1690 – 1695 de Spătarul Mihail Cantacuzino. După ce am făcut un tur la mănăstirii, am luat-o ușor la pas spre Castelul Peleș, pe o alee umbrită de conifere.

IMG_1179

Înainte de a ajunge la Castelul Peleș am trecut pe lângă mai mulți comercianți de suveniruri. Erau foarte mulți turiști în apropierea castelului care își făceau poze. Înainte de a intra pe traseu, ghidul ne-a adunat pe toți lângă Castelul Pelișor, povestindu-ne istoria locului. Ulterior am început să urcăm pe munte, pe Poteca regală. Mergeam monom, unul după altul, cu obrajii înroșiți de vântul rece. Zăpada scârțâia sub picioare, iar soarele ne încălzea pe la spate. Din când în când ne uitam în urmă ca să vedem cum se descurcă ceilalți. Unii se plângeau că au obosit, alții se încăpățânau să grăbească pasul. Râdeam în hohote când spuneam că vine ursul, iar fetele intrau în panică. Pe traseu îmi era foarte cald, dar uneori aveam o senzație acută de frig. Poteca se bifurca în multe locuri, dar ne descurcam de fiecare dată pe unde să o luăm. Indicatoarele nu erau atât de multe, dar eram atenți cu toții la marcajul „linie albastră” de pe arbori. Am trecut pe lângă Cabana Vulpărie, o construcție de lemn lăsată în paragină și înconjurată cu sârmă ghimpată. Se spune că odinioară aici erau adăposturi pentru vulpile ce aparțineau Familiei Regale a României.

IMG_1434

Poteca regală a început să devină dificilă, iar la urcare ne ajutam unii pe ceilalți. Soarele strălucea printre arbori, iar marea majoritate a turiștilor purtau ochelari. Pe traseu oboseam mult mai repede și făceam scurte popasuri pentru a ne trage sufletul. În cale ne ieșeau frumoase poienițe desprinse parcă din povești, cu brazi doldora de zăpadă. Ne făceam poze unii altora, aruncam cu bulgări de zăpadă sau strigam tare că vine ursul. Pe alocuri poteca se îngusta și ne țineam de balustradele de lemn. La un moment dat ne-am întâlnit cu un dulău roșcat, foarte prietenos care ne conducea pe potecă. Am făcut un scurt popas lângă un izvor, amenajat de ICF Sinaia în anul 1980. Din păcate apa nu era potabilă, așa că ne-am continuat drumeția. Când îmi era foarte cald luam câte un pumn de zăpadă și îl țineam strâns până se topea. Am continuat să urcăm poteca în zigzag, uitându-ne cu admirație la stâncile uriașe acoperite cu zăpadă și mușchi verzi. Pe la orele amiezii am ajuns la Cabana „Stâna Regală”.

IMG_1419

La cabană ne-au ieșit în cale mai mulți dulăi lătrând. Am trecut pe lângă o stâncă impresionantă și am început să urcăm cu greu pe o cărare amenjată cu o balustradă de lemn. Puțini s-au aventurat să parcurgă acea porțiune de potecă. Cei care aveau încălțămintea nepotrivită nu aveau nicio șansă pentru că alunecai foarte tare. După câteva minute de mers pe o cărare îngustă am ajuns la un punct de belvedere. Ulterior am făcut cale-ntoarsă pentru a vizita Stâncile „Franz Joseph”. Am urcat câteva trepte acoperite cu gheață, ținându-ne strâns de balustrada de fier. Când am ajuns sus ni s-a deschis o panoramă extraordinară spre Valea Prahovei, cu vârfuri montane acoperite de zăpadă și văi adânci cu orașe și sate împrăștiate. Acolo am stat vreo jumătate de oră pentru a ne face fotografii unii altora. Ulterior ne-am întors la Cabana „Stâna Regală” pentru a lua masa. Prețurile de la cabană erau exagerate. O ciorbă de găină cu tăieței m-a costat 25 lei, iar pe o cană cu vin fiert am dat 15 lei. De exemplu, o gustare vânătorească era 50 de lei, rață pe varză – 45 lei; ciolan confiat de vită copt – 50 lei; pătrăv pe plită – 48 lei; gustare vegetariană – 30 lei; ceva pe ici cu cartofi copți – 40 lei; mușchiuleț de cerb cu cartofi copți – 150 lei; Camembert și Gorgonzola pe plită cu jumări de rață – 30 lei; piure cu trufe – 18 lei; clătite cu afine și înghețată – 25 lei și tort de casă cu zmeură – 25 lei.

IMG_1365

După ce am luat masa, am schimbat două vorbe cu niște turiști ruși veniți de la Moscova ca să descopere frumusețile României. Apoi am ieșit afară în poiana din fața cabanei. Se vedea în depărtare Crucea de pe Muntele Caraiman. Ne-am făcut câteva fotografii, apoi am luat-o în viteză spre poteca regală. Eram ultimii turiști din grup care rămăseseră la cabană. M-am uitat la ceas când am început să coborâm pe poteca regală. Era ora 14:38 și grăbeam atât de tare pasul încât alergam pe unele porțiuni. Coborârea a fost pe același traseu ca la urcare. La un moment dat am dat peste un panou înfipt pe un arbore: „Atenție! Zonă frecventată de urși. Este interzisă hrănirea acestora! Nu părăsiți traseele turistice.” Eram doar cu Mirela, colega mea de potecă, așa că ne era un pic frică. Am mers repede, iar pe traseu am întâlnit doar doi turiști pe care i-am depășit. La ora 15:23 am ajuns la Castelul Pelișor, apoi ne-am îndreptat spre Castelul Peleș. Nu mai aveam timp suficient pentru a vizita interiorul castelului, așa că am preferat să mergem cu Mirela la Casa Memorială „George Enescu” din cartierul Cumpătu din Sinaia, construită în stil neo-românesc în perioada anilor 1923 – 1926. Cu 10 lei am vizitat interiorul casei memoriale, apoi am plecat spre Gara regală din Sinaia, acolo unde ne aștepta autocarul. Am plecat spre București la ora 17:00 și am ajuns pe la 19:30.

IMG_1437

Traseul drumeției (dus-întors):

Gara Regală din Sinaia – Castelul Peleș – Castelul Pelișor – Poteca Regală – Cabana Stâna Regală – Stâncile Franz Joseph – Cabana Stâna Regală – Poteca Regală – Castelul Pelișor – Castelul Peleș – Gara Regală din Sinaia.

Traseu_Poteca_Regala

Galerie foto:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031323334353637383940414243444546474849505152535455565758596060a6161a61aa61b6262a63646566676869707172737475767778798080a818283

Text&Foto: Mircea Mitrofan

4 gânduri despre “Cu prietenii pe Poteca Regală din Munții Bucegi: de la Castelul Peleș până la Cabana „Stâna Regală” și înapoi – descrierea întregului traseu

  1. Felicitari pentru descriere si mai ales pentru poze! Un traseu foarte placut, recunosc ca l-am facut de foarte multe ori vara, insa niciodata pe timp de iarna. Acum ca am vazut cat de frumos este, trebuie neaparat sa il parcurg si iarna! Superbe pozele!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.