O vizită la Castelul de Lut din Valea Zânelor

Porumbacu de Sus, județul Sibiu – 

La poalele munților Făgăraș, pe malul râului Porumbacu, se află un castel de poveste. Este vorba despre Castelul de Lut din Valea Zânelor, situat în localitatea Porumbacu de Sus, județul Sibiu. 

Cum am ajuns la Castelul de lut? La primele ore ale dimineții am părăsit Bucureștiul și am luat-o pe autostradă spre Pitești. După ce am trecut de Pitești, am traversat Dealul Negru și Râmnicu Vâlcea. Drumul nostru a continuat pe Valea Oltului, traversând stațiunea balneară Călimănești-Căciulata și Parcul Național Cozia. Ulterior, am mers prin localitățile Boița, Tălmaciu, Bradu, Avrig, Porumbacu de Jos și Porumbacu de Sus. După traversarea localității Porumbacu de Sus, am luat-o drept înainte, pe un drum cu peisaje încântătoare, având în față crestele înzăpezite ale Munților Făgăraș. Dacă ești un bun cunoscător al muntelui, pot să spun că ai ocazia să admiri cele mai înalte vârfuri montane din România: Moldoveanu (2544 metri) și Negoiu (2535 metri). Drumul de asfalt străpunge o zonă de câmpie cu iarbă deasă și flori, iar pe alocuri treci pe lângă pensiuni tradiționale înconjurate cu garduri împletite din nuiele.

1

Mergem mai departe și în scurt timp ajungem într-o zonă plină cu turiști și de comercianți care vând suveniruri, gogoși, merdenele, siropuri și tot felul de obiecte hand made. Am ajuns la Castelul de Lut, iar la casa de bilete este o coadă de vreo 30 de persoane. Așteptăm la rând și lecturăm informațiile de pe un panou vintage în formă de invitație, înfrumusețat cu tulpini de porumb uscat: „Bine ați venit! Castelul de Lut Valea Zânelor este un proiect privat ce își are începuturile în jurul zilei de 20 martie 2014, având la bază conceptul „Casă naturală de poveste”. Proiectul învăluie unitatea de cazare, Castelul de lut, în regim hotelier cu cele 10 camere (4 apartamente și 6 camere duble, având o capacitate de aproximativ 30 de locuri), restaurantul, suvenir-shop-ul, locurile de joacă pentru copii și multe alte activități făuritoare de poveste. Valea Porumbacului, la poalele munților Făgăraș, adăpostește un castel construit exclusiv din materiale naturale, încununat de înălțimile vârfului Negoiu – al doilea vârf ca înălțime din România (2535 metri). Fiecare cameră sau apartament are intrare individuală și beneficiază de magia priveliștilor către râul Porumbacu și Munții Făgăraș. Finisarea cu tencuieli exclusiv naturale a fiecărei camere generează un design unic. Modelat de forme organice din cob, castelul se încadrează perfect în peisajul feeric al naturii, iar dinamismul este conferit de acoperișul inspirat din culmile munților. Pentru a conserva specificul locului și linia narativă, toate materialele și finisajele folosite sunt naturale, non-toxice.Restaurantul va completa imaginea feerică prin acoperișul verde – tip pajiște, ca o imensă grădină suspendată, orientat pentru a oferi o priveliște cât mai bună către râu și munți.”

2

Panoul de lângă casa de bilete anunță și un set de reguli pentru vizitatorii Castelului de Lut: „Și prin contribuția dumneavoastră conturăm încet-încet povestea. De aceea, dorim să vă mulțumim și să vă oferim: suveniruri, înghețată, cafea și băuturi răcoritoare. Vă rugăm să respectați zonele delimitate, pentru propria siguranță. Ne cerem scuze, suntem încă în construcție. Păstrați curățenia, folosind coșurile de gunoi din perimetru. Nu deteriorați locul și florile. Nu aduceți din exterior produse pentru consum. Nu folosiți zona pentru picnic sau scăldat. Nu forțați ușile închise. Este permisă vizitarea camerei cu ușa deschisă. Aveți grijă de animalele dumneavoastră de companie. În perimetru este permis accesul cu animalele de companie doar cu lesă și punguță, sub supravegherea stăpânilor. Notați ideile dumneavoastră dacă simțiți nevoia și doriți să ni le împărtășiți. Poate le veți regăsi în viitor la Castelul de Lut! Vă mulțumim pentru vizită și vă așteptăm cu drag să reveniți! Castelul de Lut este marcă înregistrată. Taxă: 5 lei / persoană pentru întreținerea perimetrului.”

IMG_1570

După ce ne-am văzut cu biletele în mână, am intrat în curtea Castelului de Lut. Înaintam pe o alee pavată cu bucăți de lemn și ne uitam cu admirație la frumosul castel. Florile, iarba verde, arborii înalți, zările albastre, norii albi, vârfurile semețe… toate erau în armonie cu acest castel de poveste. Lângă alee se înălța o căpiță de fân uscat, sprijinită de bârne. În jurul castelului era foarte multă lume, familii cu copii, tineri îndrăgostiți, grupuri organizate cu turiști. În capătul aleii se afla castelul, o adevărată bijuterie care i-ar lăsa muți de uimire până și pe cei mai pretențioși călători. Acoperișul cucerește fiecare vizitator, având forma munților din zare. Trecem pe lângă primul turn de piatră și ajunge în curtea interioară a castelului. Iarba verde este călcată în picioare de mulțime, formân cărări bătătorite. Din când în când dăm peste câțiva baloți de paie și buturugi de lemn. Ne plimbăm în voie prin curte, facem fotografii și admirăm acest loc de poveste. Lângă cel de-al doilea turn de piatră stau trei sălcii tinere ce țin umbră turiștilor.

IMG_1613

Văd o ușă deschisă, așa că sunt curios să văd cum arată interiorul. Grăbesc pasul și descoper o cameră micuță, cu paie pe jos și un decor parcă neterminat. În interior miroase puternic a fân. Mă uit pe geam să văd cum arată exteriorul, apoi mă apropii să citesc legenda locului scrisă pe un panou: „Demult, tare demult, prin părțile ăstea de lume trăiau niște zâne. Erau într-o înțelegere cu oamenii, care știau că sunt suflete bune și nu se amestecă în treburile lor. Zânele locuiau într-o pădure, lângă un râu, iar oamenii numiseră acel loc fermecat Valea Zânelor. Iată că într-o bună zi liniștea locurilor a fost tulburată de un zmeu care a pus ochii pe acele meleaguri. I-a plăcut pădurea și râul și s-a hotărât să își facă acolo sălașul. Însă nici zânele, nici oamenii nu voiau o astfel de dihanie în apropierea lor așa că – unii cu furci și topoare, alții cu baghete magice – au pornit împotriva zmeului. Lupta a fost înfricoșătoare și a durat trei zile și trei nopți. Zmeul a fost învins și a fugit în lume, spre bucuria oamenilor și a zânelor. Pădurea însă era pârjolită, așa că zânele nu mai aveau unde să locuiască. Și-au luat rămas bun de la oameni și au plecat spre alte meleaguri, făgăduind însă oamenilor că se vor întoarce când vor putea locui din nou în vale. Astfel, în primăvara anului 2014, o familie strămutată în Vale și îndrăgostită de loc, de povești, de magie, cu iubire și dăruire a pornit construcția unui castel care să redevină casa zânelor. Alături de meșteri iscusiți și harnici au folosit lemn și piatra, însă cel mai de folos le-a fost lutul, lutul care le-a închegat împreună. I-au spus Castelul de Lut Valea Zânelor și au dat veste în toate zările că e gata, astfel ca zânele să afle și să se întoarcă acasă.”

IMG_1667

Părăsim interiorul castelului și o parcurgem o alee până ajungem pe malul râului Porumbacu. Înainte de a ajunge la râu, traversăm o terasă amenajată în stil rustic, cu buturugi de lemn acoperite cu perne moi. Ajungem pe malul râului Porumbacu și țopăim pe pietrele de pe margine. Apa e limpede și curge domol la vale, având o adâncime până la genunchi. La câțiva metri văd un copil care își face curaj și intră cu picioarele goale în apa rece. Stăm o bucată de vreme pe mal, ascultând păsările și cursul liniștit al râului. Acest râu izvorăște din Munții Făgăraș, formându-se la confluența brațelor Șerbota și Râul Sărății. Numit uneori și Râul Mare al Porumbacului, râul Porumbacu are o lungime a cursului de 27 de kilometri și reprezintă un afluent al Oltului. Și râul Porumbacu are câțiva afluenți: Șerbota, Porumbăcelu, Lișcov, Tunsu, Râul Sărății și Valea Purcărenilor.

IMG_1616 - Copy

Ne îndepărtăm de râul Porumbacu și mergem spre mulțimea adunată la magazinul cu suveniruri. Sunt expuse tot felul de produse: magneți, cești cu imaginea castelului, tricouri personalizate, băuturi alcoolice, prăjituri și multe altele. Mergem mai departe și traversăm curtea interioară. Trecem pe lângă un arbore doborât și ajungem lângă restaurantul castelului, cu acoperiș din iarbă. Covorul vegetal a fost conceput din semințele pajiștilor din apropriere, adunate timp de un an. Solul a fost îmbogățit cu paie, turbă, resturi vegetale din scoarță de brad și zgură vulcanică. Aspectul impresionant al restaurantului atrage pe oricine. În apropiere de restaurant se află un crâng de mesteceni plantat în anul 2016. Ne așezăm pe un balot de paie și ne bucurăm de priveliștile din jur.

Galerie foto:

0IMG_155115IMG_1544IMG_1581IMG_1585IMG_1618 - CopyIMG_1622IMG_1633IMG_1634

Text&Foto: Mircea Mitrofan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.